Cugetari pisicesti

A venit idiotul acasa. Din nou. E seara. Blana mea incaruntzeste.

Ma gandeam eu, dand din coada, cat de bine e sa fi pisica.

Nimic nu poate fi mai frumos, si nici ca ashi putea fi mai fericita cu viata mea.

Nu sufar, nu provoc suferintza, nu plang si nu ma inervez. Nu ma atasez de nici unul din supusii mei, daramite de alte matze. Nu insel si nu sunt inselata, nu am remushcari, sau frustrari, sau procese de conshtiintza. Nu jignesc pe nimeni, si, da, nici nu sunt jignita. Nu sunt parasita, nici nu parasesc. Nu oftez. Niciodata. Nici nu injur. Nu dezamagesc pe nimeni, nu sunt dezamagita. Nu sunt ignorata. Nu sunt lasata pe dinafara. Nu sunt niciodata pe locul 2. Nu sunt mintzita. Nici nu mint. Nu mi-e firca de singuratate, pentru ca singuratatea e viatza mea. Nu mi-e frica de oameni. Nu mi-e firca sa ma arunc cu capul inainte. Nu sunt geloasa. Nu, nu sunt. Doar joc rolul. Nici nu e cineva gelos vreodata pe mine. Nu sunt curva, pentru ca nu fac sex deloc.

Traiesc pentru mine, si tot ce e in jurul meu traieste pentru mine.

Si totushi uneori mi_ashi dori sa fiu om si eu.

Sa il inteleg pe Idiot. Si sa iubesc.

Ziua cea din urma… :)

A venit. Dupa 4 zile lipsa, a ajus acasa in final. Eram singura, si am auzit cheia invartindu-se in yala… stiam ca trebuie sa vina si ai lui acasa, doar nu era sa imi pun singura de mancare, dar cand usha s-a deschis, si l-am vazut pe el, parul mi s-a zburlit. Am crezut ca nu vad bine. Ultima data cand l-am vazut era nervos pe mine, ma batea si ma injura, iar acum, indata ce intra in casa, se repezi la mine si se apuca sa ma mangaie. De parca chiar ii fusese dor de mine.

E… ce sa fac, am stat, m-am lasat mangaiata. Dar, frate… totul are o limita. Impreuna cu el venii si matusha sa, iar idiotul se apuca sa ma pupe si sa ma ia in bratze,
de parca ashi fi fost o jucarie. Bineinteles ca a inceput sa ma pupe si sa ma laude, de parca chiar i-ar fi pasat. E logic ca dupa ceva vreme, m-am saturat (oricine s-ar satura sa fie laudat si lins sub coada, mai ales daca ar stii ca nu e nimica real), si am inceput sa mieun.

Chelul, nimica. Ma tine in bratze linistit, bucuros ca incepeam sa scot si sunete, de parca eram o jucarie pe baterii,
si tocmai aflase ca mai am ceva curent in mine. A inceput sa ma mangaie si mai abitir. Nici vorba sa ma lase dreacu’ in pace.

Ei, inghitzi eu cat putu, dar si de lapte si miere te mai saturi. Si, pentru ca nu aveam nimica altceva in dotare decat ghiare si dinti,
am inceput sa mush si sa zgarii la el.

Si in timp ce zgariam eu harnica la epiderma lui paroasa, parca intr-o clipire, ma trezi tablou pe perete (obicei mai vechi al lui, sa ma proiecteze pe proxima suprafatza verticala).

No’, mai zi ceva. Mai zi ca tzi-e dor de idiot, ca te bucuri sa vina acasa. Sa-mi trag coada, daca data viitoare cand in vad nu ma inrolez in armata (aia inseamna ca ma arunc de pe balconul apartamenului
in care imi consum cu dificultate zilele, dat fiind faptul ca in apropiata vecinatate a blocului, este o unitate militara - de mult dezafectata. Oricum, buna expresia).

Plus de asta, un simplu blog nu ma ajuta sa scap de toate frustrarile mele. Cred ca am nevoie de un psiholog.

Ok, cam atat azi. Indata ce sistemul meu nervos felin este solicitat la fel ca azi, o sa va ofer minunata ocazie sa va delectati cu suferintza mea.

Pe mai tarziu, si… Miau 2 all!

Miau to all!

Pai bine mai! Bine ca nu mai am nici grauntze de halit, nici apa in castron. Daca stau si mieun prin casa nimeni nu ma baga in seama. Doar e treaba mea, nu, sa mieun. Tre’ sa imi fac si eu blog frate, cont pe HaiPa, si adresa de mess ca sa ma auda careva. Daca vreau ceva de papa, ca imi cade blana de foame, tre’ sa ii dau “baz” lu’ Alex (aka stapanu-meo, cel putin asha se lauda el). Nu mai torc cand ma mangaie,
ii trimit un smaili feis.

Intelegi? Pai frate, da, sunt o matza frustrata! Azidimineatza incercam sa ma incolacesc si sa ma frec de picioarele lui Alex. Bineinteles, idiotul, nu ma vede, si calca direct pe p… coada mea! Pai futu-tzi mata! El se apleaca, si in loc sa ma mangaie si sa isi ceara scuze, incepe si zbiara la mine.

Ok, am zis ca a visat umed, de parca el e cel sterilizat, nu eu. Ete fix. Nici o ora nu trece, si eu eram la turulde dimineatza pe bibleoteca. Eram in treptul Anei Karenina. Faina tipa. Oricum,
apare dansul. Il vad,fac 2 pasi mai spre Gogol, si el spre mine. Intinde mainile spre mine sa ma ia in bratze. Da ce frate!Ai impresia ca sunt oloaga?

E clar ca ma trag, dar tampitul insista. E, cand trec eu de George Eliot, mai la stanga putin, nustiu cum, ma trece un fior pe spate, si lovesc ceasul cu coada. Bineinteles, ceasul cade. Bineinteles, ceasul lui Alex.

Urmare…? Chelu’ se inerveaza, ma ia de ceafa si ma proiecteaza pe peretele de vis-a-vis, langa posterul lui cu camioane Man. Imagine cubista; eu cu coada in gura, capul intre a doua
pereche de tzatze de pe burta, un picior pe marginea patului si celelalte trei sub mine. Greu de imaginat. E, ce dracu sa mai zic atunci? Ca mi-am facut blog sa imi descarc frustrarile de pisica de apartament. Si ca o sa va bat la cap cu mieunatul meu. Da, pai in cazul asta, get used, ca nu dispar asha ushor! Cam miau pentru azi, ma retrag, ca mor de somn.

Tre sa localizez perna idiotului, sa ma scutur de par pe ea un pic. Asha, de-a dracu ce sunt.

V-am lins pe botic! Miau!